Exegeții au surprins de-a lungul timpului foarte bine semnificația acestui gest nespectaculos. Joseph A. Fitzmyer consideră că tăierea împrejur este actul de integrare deplină a copilului în poporul legământului, iar numele marchează identitatea mesianică primită de sus, nu negociată social. Joel B. Green subliniază că accentul cade pe ascultarea de Lege, fără niciun element profetic sau public. Este, efectiv, o scrupulozitate religioasă, un ritual lipsit de spectacol. Raymond E. Brown consideră că aici avem un episod sobru, privat, fără martori harismatici. Mesia intră în istorie fără spectacol.

Dar poate cea mai elaborată abordare ne-a rămas de la Toma din Aquino care, în șapte argumente, lămurește lucrurile. Așadar, de ce a fost circumcis Isus?

(1) Pentru a demonstra realitatea Întrupării Sale împotriva maniheilor, ce considerau că a avut trup doar în aparenţă; împotriva apolinariştilor, ce susţineau că trupul Său era consubstanţial cu divinitatea Sa; precum şi a valentinienilor, care învăţau că Hristos a coborât cu trupul din cer;

(2) Pentru a arăta aprobarea faţă de ritualul Legii vechi, instituite de Dumnezeu;

(3) Pentru a Se arăta pe Sine drept urmaş al lui Avraam, cel care a primit circumciderea ca semn al credinţei pe care o avea în Mesia;

(4) Pentru a nu da prilej iudeilor să Îl respingă ca nefiind unul dintre ei;

(5) Pentru a se face pildă de ascultare;

(6) Pentru ca El să nu Se arate dispreţuitor faţă de remediul obişnuit, cerut de Lege evreilor pentru curăţirea trupului;

(7) Pentru a lua asupra Sa povara Legii, prin aceasta eliberându-ne pe noi de rigorismul ei.

Argumente frumoase, argumente dogmatice. De mare trebuință la început de fiecare an, pentru a ancora inclusiv timpul în realitatea istorică a lui Hristos. Totul ar trebui să devină hristologic, mai ales în măsura în care dorim să păstrăm un creștinism viu și relevant.