Povestea lor începe la Moody Bible Institute din Chicago, unde s-au cunoscut și au descoperit că împărtășesc aceeași pasiune pentru misiune. Nu au plecat însă împreună spre China. Betty a ajuns acolo în 1931, iar John un an mai târziu. Chemarea fiecăruia fusese independentă de existența celuilalt, iar aceasta avea să dea relației lor o temelie rar întâlnită: înainte de a se fi ales unul pe altul, Îl aleseseră pe Hristos.

China anilor '30 era sfâșiată de războiul civil dintre Partidul Naționalist și Partidul Comunist, iar numeroase regiuni erau controlate de armate locale sau de grupări revoluționare. Pentru misionari, fiecare deplasare putea deveni o aventură periculoasă, iar fiecare zi aducea vești despre jafuri, răpiri și execuții. Cu toate acestea, John și Betty nu s-au retras.

Pe 25 octombrie 1933 au fost căsătoriți la Tsinan de Reuben A. Torrey. El avea douăzeci și șase de ani, ea douăzeci și șapte. Erau tineri, educați și aveau înainte toate motivele să viseze la o viață lungă în slujirea lui Dumnezeu. Nimeni nu bănuia că acea căsnicie avea să dureze puțin peste un an.

În septembrie 1934 s-a născut fiica lor, Helen Priscilla. Pentru John și Betty, această fetiță devenise centrul universului lor. Este imposibil să nu ne imaginăm serile în care o priveau dormind, fără să știe că avea să crească fără să-și amintească vreodată chipul părinților săi.

Numai trei luni mai târziu, trupele comuniste au ocupat regiunea și au început arestările. John și Betty au fost capturați fără posibilitatea de a se apăra sau de a fugi.

Relatarea acestor evenimente îi aparține lui Geraldine Taylor, nora lui Hudson Taylor, fondatorul China Inland Mission. Ea notează că, înainte de a fi scoasă din casă, Betty și-a ascuns copilul într-o pătură și a pus lângă el zece dolari, sperând că, dacă cineva îl va găsi, acei bani îi vor putea salva viața. În acel gest simplu se concentrează drama unei mame care știe că nu își va mai putea proteja copilul și încearcă să lase în urmă ultima formă posibilă de grijă.

Dimineața următoare, cei doi au fost scoși în stradă cu mâinile legate la spate și dezbrăcați de hainele exterioare. Se spune că John era desculț, deoarece îi dăduse lui Betty propriile șosete pentru a-i ține de cald. Chiar și în acele ultime ore continua să se gândească mai întâi la ea.

Conduși prin oraș, au trecut pe străzile unde oamenii îi cunoșteau și îi respectau, în timp ce soldații comuniști strigau batjocoritor și chemau populația să asiste la execuție. Au fost duși pe un deal din afara orașului Miaosheo, într-un pâlc de pini, unde urma să se încheie viața lor pământească.

Acolo s-a petrecut însă un episod care spune enorm despre puterea mărturiei creștine. În timp ce mulțimea privea paralizată de teamă, medicul localității, el însuși creștin, a ieșit dintre spectatori și a îngenuncheat înaintea conducătorilor comuniști, implorând cruțarea vieții celor doi misionari. Răspunsul a fost brutal. A fost respins, amenințat și, pentru că a continuat să insiste, arestat și condamnat la aceeași moarte.

În mod impresionant, John nu și-a folosit ultimele cuvinte pentru propria apărare, ci pentru a cere îndurare tocmai pentru omul care încercase să îi salveze. I s-a ordonat apoi să îngenuncheze. Martorii au observat pe chipul său o expresie de pace și chiar de bucurie, greu de explicat omenește. Betty, deși fusese văzută tremurând pentru o clipă, și-a recăpătat imediat liniștea și, cu mâinile încă legate, a îngenuncheat lângă soțul ei. Nu există în relatare cuvinte dramatice, ci doar imaginea unei femei care rămâne până la capăt alături de omul cu care Îl urmase pe Hristos.

O comandă scurtă a fost suficientă pentru ca totul să se încheie. Sabia călăului a strălucit pentru o clipă, iar cei doi tineri au intrat împreună în veșnicia pe care o propovăduiseră altora.

Între timp, undeva în oraș, o fetiță de numai trei luni rămânea ascunsă în păturica în care mama ei o învelise cu câteva ore înainte. Providența a făcut ca micuța Helen Priscilla să fie găsită în viață, iar copilul a fost salvat și crescut sub grija altor credincioși.

Istoria lui John și Betty Stam a circulat rapid în lumea evanghelică și, în loc să descurajeze misiunea în China, a inspirat sute și apoi mii de tineri să își ofere viața pentru aceeași cauză. Privită prin criteriile lumii, viața lor pare o tragedie: o căsnicie de puțin peste un an, un copil rămas orfan și doi tineri executați înainte de a-și vedea împlinite planurile. Privită însă prin lumina Evangheliei, ea ne amintește că fidelitatea nu se măsoară în numărul anilor trăiți, ci în disponibilitatea de a rămâne credincios până la capăt.